Cistita cronică este o boală comună, în care se dezvoltă inflamația în peretele vezicii urinare, ceea ce duce la diferite anomalii structurale și funcționale. Acest proces patologic este predispus la un curs lung și reduce în mod semnificativ calitatea vieții unei persoane bolnave. Pericolul acestei patologii constă în faptul că reacția inflamatorie se răspândește adesea de la membrana mucoasă la straturile profunde, care la rândul ei poate cauza deformarea acestui organ.
Cistita cronică este una dintre cele mai frecvent diagnosticate boli urologice. Potrivit diferitelor surse, de la 11% la 21% din populație suferă de această afecțiune. Vorbim despre un curs cronic în cazul în care există o reacție inflamatorie de peste două luni. Este de remarcat faptul că femeile au de trei ori mai multe șanse de a experimenta această boală decât bărbații.
Cel mai adesea, dezvoltarea acestui proces patologic este precedată de inflamația acută transferată a vezicii urinare. Potrivit statisticilor, aproape fiecare al treilea pacient, confruntat cu cistita acută, și-a manifestat ulterior trecerea la forma cronică. Cu toate acestea, uneori, forma cronică poate să apară în mod independent.
În majoritatea cazurilor, această boală are o natură infecțioasă. În același timp, nu numai flora bacteriană, ci și virusurile cu ciuperci pot juca un rol în dezvoltarea sa. Printre bacterii, enterobacteriile gram-negative, stafilococii și diversele microorganisme specifice, cum ar fi gonococi, sunt cel mai frecvent detectați ca agenți patogeni.
Se obișnuiește să se izoleze un număr de factori predispozanți care contribuie la formarea cistitei acute. În primul rând, acestea includ orice afecțiune care implică o încălcare a fluxului de urină din vezică. Eliminarea urinei poate fi împiedicată de formarea de pietre, diferite tumori, polipi. Focare infecțioase existente în organele adiacente, hipotermie, tulburări metabolice și hormonale, stres sever și o viață sexuală excesiv de activă, toate acestea cresc riscul acestei boli. În mod separat, merită sa fie menționați factori precum nerespectarea igienei personale. Acest lucru este valabil mai ales pentru femei, deoarece flora patogenă ajunge destul de repede în vezică, datorită uretrei scurte și largi.
Clasificarea cistitei cronice
Boala este împărțită în trei varietăți principale, care diferă în cursul lor: latentă, cronică actuală și interstițială. Soiul latent sugerează că semnele care indică inflamația în vezică sunt foarte slabe. De regulă, inflamația este detectată numai cu ajutorul metodelor de cercetare de laborator. Forma cronică actuală se caracterizează prin simptome tipice. Varietatea interstițială este cea mai nefavorabilă din punct de vedere al prognosticului și este cea mai greu de tratat. Flora infecțioasă în acest caz nu joacă niciun rol și mecanismul exact al dezvoltării procesului inflamator este încă discutabil.
In plus, cistita cronică poate să fie:
- Catarală – membrana mucoasa este hiperemica si edematoasa;
- Ulcerativă – pe perete se găsesc defecte ulcerative simple sau multiple;
- Cistică – sub mucoasă se formează cavități umplute cu lichid;
- Polipoasă – caracterizat prin prezența polipilor;
- Foliculară – se formează în stratul submucozal, datorită căruia peretele vezicii urinare devine accidentat;
- Hemoragică – în zona mucoasă sunt determinate zonele de hemoragie;
- Encrustată – săruri de fosfat de potasiu sunt depuse pe peretele vezicii urinare, care mai târziu pot fi transformate în pietre.
Simptomele cistitei cronice
Simptomele acestei boli pot avea diferite grade de severitate. Așa cum am spus deja, uneori o persoană bolnavă nici măcar nu știe despre inflamația din vezica sa. În cazuri tipice, acest proces patologic se caracterizează printr-o schimbare periodică de remisiuni și exacerbări. În cazul în care exacerbările nu apar mai mult de o dată pe an, acestea sunt considerate rare.
În perioada de exacerbare, o persoană bolnavă se plânge de o urgență crescută de a urina, care este însoțită de un sindrom de durere ascuțită. Durerea este de asemenea definită în abdomenul inferior. Este cea mai intensă în speciile interstițiale. Pacientul simte un sentiment constant că vezica urinară nu este complet goală, adesea se ridică noaptea pentru a urina.
Uneori sângele se găsește în urină. Aceasta indică o leziune hemoragică sau ulcerativă a membranei mucoase. Adesea, imaginea clinică este completată de simptome care indică o intoxicare generală a corpului.
Diagnosticul și tratamentul bolii
Diagnosticul acestei boli constă în metode de examinare în laborator și instrumentale. Metodele de laborator includ analiza generală a urinei, cultura bacteriologică a acesteia, precum și frotiurile din uretră și vagin din microfloră și infecțiile cu transmitere sexuală. În plus, ultrasunetele și cistoscopia sunt efectuate în timpul remisiunii.
Tratamentul cistitei cronice se efectuează, de regulă, cu ajutorul medicamentelor antibacteriene selectate pe baza sensibilității florei secretate și a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. În paralel, sunt prescrise imunomodulatoare, antihistaminice și diverse proceduri fizioterapeutice.
Prevenirea cistitei cronice
În primul rând, pentru prevenirea acestei patologii, este necesar să se trateze în mod corect și în timp util inflamația acută a vezicii urinare. În plus, se recomandă menținerea unui nivel ridicat de igienă personală, evitarea sexului neprotejat și eliminarea tulburărilor metabolice și hormonale existente.