Ma trezesc uneori ca mi se pune intrebarea asta, nu ma refer la situatia in care cineva ma intreaba despre ceva concret, ci la situatia in care interlocutorul meu vorbeste de vreo cinci minute dupa care ma intreaba ce parere am despre ce a spus el.
– Despre ce? intreb la randul meu. In momentul acesta, de la individ la individ, poti vedea diferite reactii: zambet/indignare/mirare.
Unii dintre voi ati spune ca sunt senil, dar nu sunt, e vorba de altceva. Atunci cand interlocutorul meu vomita niste tampenii care nu ma intereseaza, automat creierul meu comuta spre ganduri mai interesante. Tot voi veti spune: Bine, dar de ce nu ii spui ca nu te intereseaza subiectul si sa nu il mai lasi sa vorbeasca atata degeaba? Uneori spun, alteori nu, in functie de situatie, spre exemplu daca sunt la o cafea cu cineva, daca pana la un moment am discutat despre lucruri interesante, cand o ia pe aratura, se face comutarea, nu il mai ascult dar il las sa vorbeasca, sunt politicos, ce pula mea.
Nu conteaza cine e persoana cu care vorbesc, poate fi oricine, multi dintre ei sunt politicieni sau oameni de afaceri importanti, altii sunt prieteni, cand incep sa vorbeasca aiurea comutatorul isi face treaba. Atentie, comutarea se face automat, nu incep eu sa ma gandesc la cai verzi pe pereti cand vad ca nu ma intereseaza ce spune ala, pur si simplu nu il mai aud, vorbele lui intra in zgomotul de fond iar gandurile mele se concentreaza spre alte zone. Deci am o atentie selectiva datorita comutatorului despre care vorbeam, care este prevazut cu senzor de bullshit.
Ce parere ai?
Reclame. Stelutele* din reclame
Imi aduc aminte ca acum vreo doi ani, cred, am vazut un documentar in care era vorba despre fotograful oficial al retelei de restaurante McDonald’s. Baiatu’ asta fotografia hamburgeri pentru toata reteaua, in toate tarile unde e prezenta compania. Profesionist, in studio, lumini, designeri, pe fiecare chifla se asezau cu penseta semintele de susan…, era o intreaga regie ca pozele sa iasa atat de apetisante cum le vedeti cand va duceti la ei (sa va indopati cu vaci pline de hormoni). Deci, cum am spus mai sus, pozele lui sunt in toate restaurantele, din intreaga lume. Cu o singura exceptie: Statele Unite. Acolo nu se foloseau fotografiile lui pentru ca legea nu permitea acest lucru. Nu puteau fi afisate poze trucate, pozele din restaurantele lor trebuiau sa fie reale, luau un hamburger obisnuit, il pozau, il afisau. Nu era acceptat ca produsul din poze sa arate altfel decat in realitate. Mai precis consumatorul nu trebuia indus in eroare.
Eeeii…, dragii mosului, sa revenim in Romania, la reclamele de aici, ca americanii e prosti.
Daca te uiti la spoturile de pe tv (nu numai, dar in mod special), observi ca avem cele mai tari produse si servicii din lume: milioane de minute si alte gratuitati de la companiile de telefonie mobila, creme care iti iau ridurile mai rapid decat bisturiul chirurgului estetician, medicamente care te vindeca imediat, sucuri numai din fructe proaspat stoarse, companii de asigurari care aproape ca iti platesc dauna inainte chiar sa o ai, iaurturile sunt ca la bunica (si ea folosea e-uri, era chimist), credite fara costuri, si multe alte “bunatati”.
Evident, daca IQ-ul tau este – 4, o sa crezi toate astea.
Dar ce au aceste reclame in comun? *Stelutele*. Cu explicatii scrise mic, cel putin in privinta spoturilor tv, in nici un caz nu ai timp sa vezi ce scrie acolo. Daca apuci sa citesti, sau daca pui botu’ si cumperi produsul sau serviciul, vei afla ca lucrurile nu stau chiar asa frumos. De cele mai multe ori e prea tarziu, deja ai luat teapa.
Intrebarile care se pun sunt: Chiar nu putem avea o lege prin care sa fie interzise aceste stelute? De ce trebuie sa acceptam pacalirea consumatorilor? Nu ar fi mai normal ca producatorii, bancile etc., sa fie obligati sa-si promoveze produsele fara a minti?
*Daca acest articol va fi citit de cineva cu atributiuni in sensul asta, nu ar fi rau sa incerce un proiect de lege.
