Cataracta este una dintre cele mai frecvente patologii oftalmice. Această boală se caracterizează prin leziunea lentilei (cristalinul), datorită căreia devine tulbure și își pierde transparența naturală. În absența tratamentului necesar, un astfel de proces patologic, pe măsură ce progresează, duce la o scădere semnificativă a acuității vizuale, până la orbirea completă.
Cataracta este o boală direct legată de vârstă. Potrivit statisticilor, aceasta este diagnosticată în aproximativ 15% din persoanele care aparțin gamei de vârstă cuprinsă între 50 și 60 de ani. La vârsta de 70 până la 80 de ani, această cifră crește la 40%, iar după 80 este mai mare de 60%.
În prezent, nu există un consens privind mecanismul de dezvoltare al cataractei. Conform uneia dintre cele mai populare teorii, radicalii liberi care se formează în organism și duc la distrugerea membranelor celulare joacă un rol în formarea acestei patologii. Cei mai importanți factori care contribuie la acumularea de radicali liberi sunt dependența de nicotină și expunerea la corp a radiației ultraviolete. În plus, cu vârsta, se observă o modificare a proprietăților chimice ale proteinelor care alcătuiesc fibrele lentilelor.
Factorii predispozanți pentru dezvoltarea cataractei includ în primul rând diferitele boli inflamatorii ale organelor de vedere. Efectele toxice asupra organismului, bolile infecțioase grave, afecțiunile endocrine și metabolice, precum și traumatismele globului ocular, toate acestea contribuie la formarea de probleme la lentile.
Clasificarea cataractei
Clasificarea acestei boli include cele două forme principale: congenitale și dobândite. Forma congenitală apare deja la momentul nașterii copilului. Aceasta poate fi asociată cu efectele toxice asupra corpului unei femei gravide, cu utilizarea anumitor tipuri de medicamente în timpul sarcinii, cu patologii infecțioase, etc. Cu forma dobândită, modificările patologice în lentile progresează cu timpul.
Cataracta dobândită include variante senile, complicate, traumatice, de radiații și toxice. Cea mai comună este varianta senilă, datorită schimbărilor legate de vârstă în lentilă. Acesta reprezintă aproximativ 70% din toate cazurile. Versiunea complicată apare dacă o persoană are altă patologie oftalmică. Varianta traumatică implică traumele ochiului din trecut. În cazul variantei de radiații, principalul factor de declanșare este radiația X, radiațiile infraroșii și alte tipuri de radiații, iar varianta toxică, este declanșată de substanțele chimice și medicinale care intră în organism.
Principalele simptome ale cataractei
În dezvoltarea cataractei se observă o schimbare secvențială a mai multor etape. Prima etapă este cea inițială. Se caracterizează printr-o acumulare în lentila cristalină, și anume în stratul său cortic, a excesului de lichid. În acest caz, focarele de opacitate apar la început, în partea periferică a lentilei, fără a afecta zona optică. Din acest motiv, acuitatea vizuală nu suferă.
A doua etapă este cea imatură. Procesul de opacifiere a lentilelor progresează și se extinde deja la zona optică. La examinare, se poate detecta prezența atât a zonei turbide, cât și a zonei transparente. În această etapă, există o deteriorare semnificativă a funcției vizuale.
A treia etapă este cea matură. Lentilele se îngroașă și devin complet turbide. În același timp, simptomele cataractei devin și mai pronunțate. Acuitatea vizuală scade și mai mult și abia poate ajunge la lumină.
Ultima etapă este cea suprasolicitată. Fibrele lentilelor se descompun, capsula scade, iar substanța corticală se lichefiază. Această etapă se caracterizează prin debutul orbirii totale.
Astfel, în primele etape ale dezvoltării acestui proces patologic, nivelul acuității vizuale practic nu suferă deloc. Primele simptome ale cataractei sunt cele de „muște” în fața ochilor, obiecte duble și un sentiment de vedere încețoșată. O persoană bolnavă se poate plânge că este dificil pentru ea să lucreze cu obiecte mici.
Alte simptome ale cataractei sunt prezentate prin sensibilitate excesivă la lumina puternică, o scădere a funcției vizuale pe timp de noapte. Cu cât progresează procesul patologic, cu atât mai gravă suferă acuitatea vizuală. În cele din urmă, rămâne la nivelul percepției luminoase și apoi se duce către orbirea completă.
Diagnosticul bolii
Această boală este diagnosticată pe baza plângerilor unei persoane bolnave și a mai multor metode de cercetare oftalmologică. Este obligatoriu să se efectueze o evaluare a acuității vizuale, a biomicroscopiei oculare, a refractometriei și a ultrasunetelor. Toate aceste metode permit estimarea gradului de maturitate al cataractei și nivelul de afectare a funcției vizuale.
Metode de tratament și prevenire
Singura modalitate de a ajuta o persoană bolnavă cu cataractă este să se efectueze o procedură chirurgicală, care implică îndepărtarea cristalinului și înlocuirea acestuia cu un cristalin artificial. Cu toate acestea, în stadiile inițiale ale procesului patologic, este posibil să se utilizeze metode conservative de tratament, care implică utilizarea picăturilor de ochi, care îmbunătățesc procesele metabolice din lentilă. Este de remarcat faptul că terapia conservatoare nu elimină turbiditatea, ci doar încetinește progresia acesteia.
Pentru a preveni o astfel de tulburare, este necesar să se trateze prompt patologiile oftalmice, să se evite efectele traumatice asupra globului ocular și examinarea de rutină în mod sistematic.
