Adenomul de prostată se numește și hiperplazie benignă de prostată. Această boală este extrem de frecventă la bărbații mai în vârstă. Se caracterizează prin formarea în glanda prostatică a unei tumori benigne care provine din țesutul glandular sau din stratul de țesut conjunctiv. Procesul patologic rezultat conduce la o apăsare treptată a uretrei, datorită căreia procesul de urinare este perturbat.
După cum am spus, incidența adenomului de prostată la bărbați este foarte mare. În cele mai multe cazuri, bărbații cu vârsta de peste 40 de ani caută ajutor medical pentru această problemă. În grupa de vârstă mai mică, această patologie este relativ rar diagnosticată. Se estimează că, la vârsta de 80 de ani, mai mult de 70% din reprezentanții de sex masculin suferă de această boală. Hiperplazia benignă de prostată poate duce la dezvoltarea insuficienței renale cronice în cazul în care tratamentul nu se efectuează la timp.
Cauzele adenomului de prostată
Se presupune că unul dintre factorii de vârf este dezechilibrul hormonal al corpului masculin. Această teorie este confirmată de faptul că cu vârsta, numărul persoanelor care se confruntă cu această problemă crește semnificativ. Cu cât barbatul este mai în vârstă, cu atât mai puțin are producția de androgeni. Estrogenii, la rândul lor cresc. Se crede că în acest moment este asociată proliferarea excesivă a celulelor prostatei.
Anterior, mulți oameni de știință au spus că există o relație între prostatita cronică și o astfel de boală. Cu toate acestea, nu a fost obținută nicio dovadă a acestei teorii. În mod similar, nu a fost posibilă confirmarea dependenței acestui proces patologic de nivelul activității sexuale, obiceiurilor proaste și bolilor venerice anterioare.
Simptomele care indică adenomul de prostată
În medicina modernă, există patru grade de adenom de prostată, care diferă pe baza tulburărilor funcționale concomitente. Gradul I este numit compensat. Schimbările inițiale conduc la primele manifestări clinice, cu toate acestea, activitatea funcțională a rinichilor și a tractului urinar superior nu suferă. Gradul II este numit subcompensat. Încălcările rezultate sunt mult mai pronunțate. Rinichii și tractul urinar funcționează mult mai rău. În acest caz, organismul încă reușește să facă față acestui proces patologic. Gradul III se numește decompensat. Este însoțit de insuficiență renală progresivă. Gradul IV se numește terminal și este caracterizat prin tulburări de apă și electroliți și creșterea uremiei, care sunt fatale.
Fiecare dintre gradele descrise mai sus este însoțit de propriile sale simptome. La gradul I, o persoană bolnavă atrage atenția asupra faptului că urina în timpul procesului de urinare a început să iasă cu dificultate. Vezica, încercând să compenseze acest lucru, suferă modificări hipertrofice. Există plângeri obligatorii de urgență crescută de urinare, inclusiv pe timp de noapte. La început, o persoană este înclinată să explice încălcările care au apărut din alte motive, de exemplu, o cantitate excesivă de alcool consumată. Pe măsură ce adenomul de prostată progresează din ce în ce mai mult, uretra este și mai comprimată, iar procesul de urinare devine și mai dificil.
La gradul al doilea, se păstrează exact aceeași imagine clinică. Cu toate acestea, examinarea arată că de la o sută până la două sute de mililitri de urină rămâne în vezică după urinare. Imediat vezica în sine crește în mărime, iar urina curge din uretră lent și intermitent. Există simptome precum expansiunea tractului urinar superior și perturbarea activității funcționale a rinichilor.
Cel de-al treilea grad se stabilește dacă vezica urinară este lărgita prea mult și practic își pierde capacitatea de a se contracta. În acest sens, urinarea la o persoană bolnavă nu funcționează nici măcar cu eforturi considerabile. Ureterele sunt extinse la maxim, simptome care indică insuficiență renală cronică progresează. Acestea includ un sentiment de sete constantă, gură uscată și multe altele. Adesea există durere în abdomenul inferior, la care organismul se adaptează treptat.
La gradul al patrulea, se observă o deteriorare rapidă a stării generale a unei persoane bolnave, este perturbată activitatea organelor vitale, ceea ce duce la un rezultat fatal.
Diagnosticul și tratamentul bolii
Primul diagnostic al acestei boli constă într-o imagine clinică concomitentă. Diagnosticul este confirmat de examenul urologic, analizele de urină și testele renale. O examinare cu ultrasunete a glandei prostatei și urografiei excretoare este obligatorie. Ocazional, poate fi necesară o biopsie de prostată, urmată de o examinare histologică.
Tratamentul conservator al adenomului de prostată se utilizează numai în stadiile inițiale sau dacă există contraindicații stricte la intervenția chirurgicală. Se pot folosi diferite remedii pe bază de plante, alfa-blocante și blocante de 5-alfa reductază. Tratamentul chirurgical oferă cel mai bun efect. Poate fi efectuat utilizând acces deschis sau endoscopic.
Metode de prevenire ale apariției bolii
Metode de prevenire a acestui proces patologic nu există. Cel mai important aspect este să solicitați asistență medicală în timp util atunci când există puncte de perturbare.
