Într-un final m-am decis să postez și eu câteva impresii și poze de la festivalul de metale grele numit Brutal Assault. Știu că am încălcat vreo n’șpe sute de regului ale blogărului… Cică trebuia să postez opiniile și pozele imediat cum am ajuns acasă. Eh uite că lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Nu moare nimeni de grija Brutal Assault-ului din 2011.
Pentru început structurez postarea în XXXX părți, astfel: drum, locație, prețuri, organizare, trupe, oameni.
Drum
Drumul până în Jaromer a durat nu mai mult, nici mai puțin de 24 de ore. Am schimbat 3 trenuri la dus și 4 trenuri la întors. Biletul de tren nu a fost mult, dar drumul a fost groaznic. Mersul cu trenul atâtea ore nu este o experiență plăcută, dar merită experimentată odată în viață. Ajunși în Ungaria deja se simțea viteza trenului dar și calitatea șinelor care nu mai făceau clasicele zgomote, dâdân-dâdânc.
Locația
Locația festivalului a fost fostul fort militar de lângă orașul Jaromer. Atât șcenele cât și standurile cu mâncare și merchendise se aflau înconjurate de ziduri înalte, roșiatice, ale fostei fostificații.
Prețuri
Prețurie au fost destul de ok, putând mânca 2 feluri de mâncare și un suc la un preț de 180 coroane ( la restaurant ), la standurile cu mâncare de la festival puteai să mori îndopat cu paste și la prețul de 90 coroane. Nu fac conversiile… dacă insistați intrați pe site-ul BNR și calculați la cursul actual. Ah, era să uit: prețurile tricourilor se învărteau cu spor între aproximativ 50 și 100 roni.
Organizarea
Organizarea a fost sub așteptări. Prima dată am luat cunoștință cu proasta organizarea atunci când am obținut brățările ce ne garantau accesul în zona V.I.P. a campingului. Timp estimativ de stat la coadă – 40 minute. După ce am obținut brațara de campare am mers la coada pentru brățara de acces la festival. Coada a fost o nimica toată, doar 2 ore și 30 minute am stat. Ajunși în fața gheretelor de bilete am schimbat vreo 3 rânduri până am reușit să ne putem brățara de festival la mână. Cred că trebuiau suplimentate gheretele de unde puteai ridica brățările festivalului.
În schimb primesc un punc în plus pentru faptul că odată cu brățara festivalului am primit și un șnur care avea legat de el programul, harta și alte informații importante despre festival.
Trupe
Trupele au fost foarte faine. Au fost trupe pe care nici în două vieți nu ai fi putut să le vezi în România. Fain a fost că trupele începeau să cânte de la 10 dimineața pânâ la 3 noaptea. Trupele cântau la distanță de maxim 2 minute una de alta, astfel puhoiul de oameni se muta de la o șcenă la alta.
Am fost plăcut surprins de Sylosis, Benighted, Cryptopsy, Excremetory Grindfuckers, Sepultura, TYR și încă mulți altii. În schimb Motorhead au fost plictiseala de pe lume, melodiile trase la indigo… nu sunt genul meu cu siguranță.
Oameni
Oamenii de la festival au fost în general super prietenoși și deschiși la vorbă. Nu mare mi-a fost mirarea când un polonez a fost uimit că sunt alb și blond dar totuși vin din România. În mintea lui România este o țară populată de negroței și maimuțe, Suedezii sunt prea serioși, iar cehii sunt oameni de treabă cu care poți ține o legătură.
