Vă rog frumos să mă scuzaţi, dar sunt de părere că ăia care au murit înecaţi la mare îşi merită soarta.
Am văzut la ştiri varii reportaje despre “tânărul de 16 ani plecat în tabără la Costineşti ce-a pierit înecat în valurile mării, când a vrut să se răcorească la 5 dimineaţă, după ce cu o noapte înainte şi-a băut minţile” sau despre “tânărul care, săracul de el, a fost tras de curenţi în larg şi n-a mai putut fi salvat.”
Anul trecut, la Costineşti, am fost surprins să văd câți salvamari sunt pe plajă. Şi cât de pregătiți erau. Nu vorbesc aici de 3 puleți pe toată plaja, 3 burtoşi fără nici o treabă cu meseria. Vorbesc despre d-ăia din Baywatch tată, bine făcuți, foarte buni înotători, oameni ce-şi dădeau interesul să nu se ducă proştii în larg fix atunci când erau valurile cele mari. Şi-am prins valuri mari, de 3-4 metrii înălțime. Dar cum prostia câştigă de fiecare dată, şi anul trecut s-a întâmplat la fel. De exemplu, porcii ăia slinoşi cu lănțoc de aur la gât, care “ştie ei să înoate, ce le trebuie lor salvamari”. Degeaba se chinuiau sălvamarii să le explice că sunt curenți puternici, curenți care te duc în larg, ăia nu şi nu. Erau revoltați că “iar vine bă bulangiu asta ? Păi eu ştiu să înot.” Mai grav e că multă lume, urmând exemplul slinoşilor, făceau exact la fel.
Mie-mi place apa, îmi place la mare, îmi plac valurile la nebunie. Aş sta în apă o zi întreagă. După 4 ani de înot consider că mă descurc cu sportul ăsta. Dar nu sunt tâmpit, nu mă duc la dracu-n praznic, să îmbrățişez geamandura, când simt curenții ăia cum te trag în larg fără să-ți dai seama. Pentru că mi-e dragă viața şi vreau să mă bucur de ea. Nu vreau să fiu erou între 4 scânduri. Mi-e frică să intru în mare la 5 dimineața, după ce plec din club beat mort, tocmai pentru că nu-mi trebuie electroşocuri care să încerce să ma readucă la viață.
Nu pot să spun că-mi pare rău de ăia care au făcut pe vitejii şi care s-au dus la moarte singură din prostie. Nu-mi pare rău şi nici nu mă impresionează în vreun fel moartea lor. Consider că selecția naturală şi-a făcut treaba cum trebuie în cazul lor. Atât am avut de spus.
Deci democraţie
În ’89 au murit oameni pentu libertate. Au murit ca să avem noi azi tot ce nu aveam atunci. Au murit pentu ca piaţa produselor americane să între şi la noi şi să ne intoxice. Până la urmă e ok, ne descurcăm cu ele. Dar mai presus de toate astea este, zic eu, pentru dreptul omului de-a vota liber. Sau de-a nu vota. Este dreptul fiecărui român, prin Constituţie. Care Constituţie este călcată în picioare de doi deputați, unul de la P.T. (Partidului Tomberon) cum a denumit, de altfel foarte corect, Cristian Tudor Popescu U.N.P.R.-ul şi unul independent. Este vorba de Tudor Ciuhodaru şi de Mircia Giurgiu.
Legea a trecut pe burtă prin Senat, urmează ca Guvernul să-şi dea ok-ul. Păi bă, unde mai e democraţia ? De ce-mi sunt încălcate drepturile câştigate cu sânge de români în ’89 ? Doar pentru a avea voi prezenţă de 100% la urne în ziua de alegeri ? Unde mai este democraţia dacă voi îmi puneţi pumnu-n gură şi-mi spuneţi: “La prima abatere 1000 de lei amendă. La a doua abatere încă 1000 de lei plus pierderea indemnizaţiilor şi-a altor drepturi şi beneficii primite de la stat iar la a treia abatere alți 1000 de lei plus pierderea definitivă a dreptului la vot.” Să muriti voi. Păi oamenii de proşti nu ies la vot ? Dacă ar avea alternative bune, n-ar ieşi să pună ştampila ? Eu de 4 ani, de când am drept de vot, nu am fost niciodată la urne. Pentru că nu am avut cu cine să votez. Pur şi simplu am refuzat să iau parte la mascarada politică şi să pun botul la vrajeala ieftină servită de ei în campanie. Cu cine să votez ? Cu Băsescu ? Cu prostu’ ăla de Geoană ? Cu curva de Antonescu ? Cu hipsterul de Remus Cernea ? Hai s-o lăsăm moartă.
Acelaşi Mircia Giurgiu a zis că este convins că Guvernul va scoate amenda şi o vă înlocui cu o mustrare. Ceva la modul: “Domnul Ardeleanu Andrei şi Cristian, de ce n-ați mers la vot ? Va fost lene ? Aaa, n-ați avut cu cine să votați ? Nu contează, aveți un drept pe care trebuie să-l exercitați. Să nu se mai întâmple.” Asta ar fi mustrarea ? Marş mă cu legea ta de rahat.